Neîncrederea

Neîncrederea, rugină a personalităţii, te macină încet, aproape insesizabil de la zi la zi. Forma de vârf, neîncrederea în sine, în ziua de mâine, în secunda prezentă, devine un factor autodistructiv ca rezultat direct al pesimismului şi al gândirii negative. Toate ţelurile şi idealurile pentru care trăieşti şi exişti sunt umbrite până la înăbuşire de acest sentiment. Asemenea unei pânze de păianjen, te înconjoară încetul cu încetul, cu perseverenţă, până la sufocare şi anihilarea oricărei speranţe sau vis.

Ai încredere, ți se spune din jur. Dar oare cum poți să ai încredere când simți că totul e împotriva ta? Nimic nu-ți mai merge bine, simptomele unei boli nedescoperite, probabil real inexistente, te paralizează, uscându-te de resurse și energii. Fiecare zi nouă este pentru tine un trecut repetat la infinit. Oboseala retrăirii acelorași simțiri te rupe de realitate, totul devine monoton iar speranța se estompează până la dispariția completă. Ce îmi place, ce îmi face plăcere? Întrebări retorice, răspunsuri cu rădăcini îndepărtate, uscate de trecerea timpului. Îmbătrânești în sentimente, în gândire, orizontul se restrânge la secunda următoare, de cele mai multe fiind de fapt un trecut reflectat într-o oglindă spartă a speranței dispărute de mult.

Neîncrederea e poarta spre ziua de mâine, o poartă larg deschisă spre un pustiu al credinței cu oaze mici de trăiri trecătoare ale prezentului care o dată trecute dipar în neant nelăsând loc nici măcar unor amintiri efemere. Sclipirile de „Bine” devin astfel trepte ale unui drum fără de intoarcere spre un „Rău” existențial lipsit de culori emoționale, făcând din viață un cadru de film mut în alb și negru. Cu cât urci mai mult scara neîncrederii în sine aceste cadre devin chiar și ele din ce în ce mai rare, capătul drumului fiind de fapt un stop cadru unicolor al vieții și timpului tău.

---

Dacă suntem onești cu noi, în cele mai întunecate momente ale vieții noastre, aceste gânduri își fac ușor, dar sigur apariția în mintea noastră, în mod conștient sau inconștient stricându-ne buna dispoziție pe care am avut-o odată. Aceste emoții negative, vagi, pot ajunge să ne acapareze întreaga viață, schimbându-ne mentalitatea și conduita în raport cu ceilalți și cu noi înșine.

În asemenea momente este important să acceptăm aceste gânduri și să le analizăm dintr-o altă perspectivă, preferabil pozitivă. Schimbarea trebuie să pornească de la noi, iar dacă avem nevoie de sprijin emoțional (câteodată specializat), nu trebuie să ezităm să-l cerem!