Nassim Nicholas Taleb - Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului (Recenzie)
- Alexandra Popa-Stoican
- Aug 23, 2020
- 7 min read
Updated: Aug 23, 2020
Informații despre carte:
Titlu: Lebăda Neagră. Impactul foarte puțin probabilului/The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable (titlul original)
Autor: Nassim Nicholas Taleb
Editura: Curtea Veche
Traducerea: Viorel Zaicu
Anul apariției: 2018
Nr. de pagini: 504
Descrierea cărții: Nassim Nicholas Taleb și-a consacrat întreaga activitate de cercetare problemelor pe care le ridică nesiguranța, probabilitatea și cunoașterea. Experiența de douăzeci de ani în comerț s-a cristalizat după 1993 în activitatea de eseist și cercetător în teoria probabilității. Cu toate că în prezent trăiește retras, dedicându-se fie studiului intens, fie hoinărelii meditative prin cafenelele lumii, Taleb este un distins profesor de ingineria riscului la Institutul Politehnic al Universității din New York. Studiile sale se concentrează pe „mecanismul decizional în condiții de opacitate”, propunând o cartografiere și un mod de abordare a vieții într-o realitate pe care nu o înțelegem.
În Lebăda neagră, cea de a doua carte din trilogia sa Incerto, Taleb face o analiză densă a impactului improbabilității, explicându-ne tot ceea ce știm despre ceea ce nu știm.
„Elegantă, uimitoare și aplicabilă universal, Lebăda Neagră o să vă facă să priviți lumea altfel. Taleb este un scriitor cât se poate de antrenant, inteligent, provocator, care spune povești neobișnuite. Adept al unei abordări interdisciplinare, atacă o gamă variată de subiecte, de la științele cognitive până la afaceri și teoria probabilității.” (Sursa: Goodreads)
Recenzie:
O carte despre care am simțit nevoia să vă povestesc este Lebăda neagră scrisă de renumitul eseist, pe jumătate american, pe jumătate libanez, Nassim Nicholas Taleb. Am ajuns să o citesc fiind determinată de numeroasele comentarii, discuții și recenzii ale acesteia din mediul online. După câteva zile bune de lectură și cugetare, am reușit să finalizez cartea și am dobândit o nouă viziune asupra mediului înconjurător și chiar a istoriei.
Ce mi-a plăcut:
Autorul împărtășește cititorilor modul său de a percepe lumea contemporană plecând de la un concept inventat de acesta și anume, lebăda neagră. Conform autorului, această metaforă surprinde evenimentele greu de prevăzut și cu impact major asupra vieții omului. Lebedei negre i-a fost asociat acest înțeles de către Taleb în urma evenimentului istorico-științific în care europenii au decoperit prima lebădă neagră, secole la rând, crezând că există doar lebede albe.
Cu această idee definitorie începe cartea. Acela a fost momentul în care am știut că această carte este una cu adevărat deosebită și originală.
Am fost plăcut uimită să observ cum autorul identifică defectul universal uman al neștiinței și al necunoașterii, argumentându-și teza cu numeroase povești, unele simpatice, altele pur și simplu fascinante.
În acest eseu, scot capul și susțin ceva care se împotrivește multora dintre obiceiurile noastre de gândi, și anume că lumea este dominată de extremă, de necunoscut și de foarte puțin probabil (...) Totuși, ne pierdem timpul cu discuții mărunte, concentrându-ne asupra a ceea ce este cunoscut și se repetă (...) în ciuda progresului nostru și a dezvoltării cunoașterii - sau poate din cauza acestora -, viitorul va fi din ce în ce mai puțin predictibil, în timp ce atât natura umană, cât și „științele” sociale par să conspire pentru a ne ascunde idei. (pag. 27)
Ce nu mi-a plăcut:
Deși subiectul principal al cărții a fost unul deosebit de interesant, datorită lipsei mele de experiență și de aprofundare în cadrul științelor sociale, cu precădere în domeniul economiei și al statisticii, pe alocuri, cartea mi s-a părut dificil de înțeles. În acest fel, am pierdut foarte mult timp documentându-mă asupra informațiilor expuse. Cu toate acestea, timpul nu a fost propriu-zis pierdut, deoarece această carte mi-a furnizat o serie de cunoștințe științifice care, cu siguranță îmi vor fi folositoare în viitor.
Citate reprezentative (pentru mine):
1. Nu învățăm în mod spontan că nu învățăm. Problema este dată de structura minților noastre: nu învățăm reguli, ci doar fapte, numai fapte. Se pare că nu ne pricepem să asimilăm metareguli (de genul regulii că avem tendința de a nu învăța reguli). Disprețuim abstractul și o facem cu pasiune. (pag.20)
2. Am căpătat brusc convingerea - pe care n-am mai pierdut-o niciodată - că suntem doar o mare mașinărie de privit înapoi și că oamenii se pricep de minune la autoamăgire. Fiecare an care trece îmi întărește convingerea privitoare la această distorsiune. (pag. 40)
3. Cele două lumi prezentate de autor: Mediocristan (Pot formula regula supremă din Mediocristan după cum urmează: Când eșantionul este mare, niciun element nu va schimba semnificativ suma totală. Cel mai mare element observat va rămâne impresionant, dar nesemnificativ pentru întreg. - pag. 61) și Extremistan (În Extremistan, o unitate poate disproporționa totalul cu mare ușurință. În această lume, trebuie să fiți întotdeauna suspicios față de cunoștințele derivate din date. - pag. 63)
4. Din punctul de vedere al curcanului, lipsa hranei în a o mie una zi este o Lebădă Neagră. Pentru călău, nu e așa, de vreme ce apariția evenimentului nu este neașteptată. Puteți observa astfel că Lebăda Neagră este problema fraierului. Cu alte cuvinte, apare relativ la așteptările dumneavoastră. Vă dați seama că puteți elimina o Lebădă Neagră cu ajutorul științei (dacă puteți) sau păstrându-vă mintea deschisă (...) În general, Lebedele Negre pozitive au nevoie de timp pentru depistarea efectelor, dar cele negative se petrec foarte rapid. (pag. 73-74)
5. Printr-un mecanism mental pe care îl numesc empirism naiv, manifestăm o tendință naturală pentru căutarea exemplelor care confirmă poveștile și viziunile noastre asupra lumii. (pag. 84)
6. Ne putem apropia de adevăr prin exemple negative, nu prin verificare! (pag. 85)
7. Știm ce este greșit cu mai multă siguranță decât în cazul în care știm ce este corect. (pag. 87)
8. Eroarea narativă - Ne plac poveștile, ne place să sintetizăm și ne place să simplificăm, adică să reducem dimensiunile problemelor (...) Eroarea este asociată cu vulnerabiliatea noastră la interpretare exagerată și cu predilecția noastră pentru povești sintetice privitoare la adevăruri brute. Acestea distorsionează grav reprezentarea mentală a lumii. Lucrurile se acutizează în cazul evenimentelor rare (...) Este nevoie de eforturi considerabile pentru a urmări (și a ne aminti) faptele abținându-ne să facem judecăți și rezistând tentației de a le explica. (pag. 93-94)
9. Noi, membrii varietății umane a primatelor, suntem însetați de reguli, deoarece trebuie să reducem dimensiunile problemelor astfel încât acestea să încapă în capul nostru. Sau, din păcate, așa încât să le putem înghesui în cap (...) Iar Lebăda Neagră este ceea ce lăsăm pe dinafară atunci când simplificăm. (pag. 99)
10. Cauzalitatea face timpul să curgă într-o singură direcție, la fel ca narativitatea (...) Adăugarea acelui „din cauza” face situația mult mai plauzibilă și mult mai probabilă. (pag. 100; 107)
11. Evenimentele nerepetabile sunt ignorate înainte de apariție și apoi (pentru o vreme) sunt supraestimate. (pag. 109)
12. Așa cum zicea Stalin (...) „moartea unui om este o tragedie; moartea unui milion înseamnă statistică”. Statistica rămâne tăcută în noi. (pag. 111)
13. Calea pentru evitarea maladiilor erorii narative este favorizarea experimentării față de povestire, a experienței față de istorie și a cunoașterii clinice față de teorii. (pag. 115)
14. Favorizăm ceea ce este senzațional și foarte vizibil (...) Păstrăm puțin spațiu în conștiința noastră pentru eroii care nu furnizează rezultate vizibile sau pentru cei care se concentrează asupra procesului mai degrabă decât asupra rezultatului. (pag. 121)
15. Mama Natură ne-a hărăzit să ne bucurăm de un flux constant de recompense plăcute, mici, dar frecvente. (pag. 123)
16. Ideea că ne aflăm aici, că aceasta este cea mai bună dintre lumile posibile și că evoluția a făcut o treabă pe cinste pare mai degrabă falsă atunci când o punem în lumina efectelor dovezilor tăcute. (pag. 149)
17. Ceea ce nu se află la vedere nu e în minte: manifestăm un dispreț natural, chiar fizic față de abstract. (pag. 153)
18. Eroarea ludică - Atributele incertitudinii pe care o găsim în viața reală au prea puțin de-a face cu cele sterilizate pe care le întâlnim în examene și în jocuri. (pag. 157)
19. De aceea nu vedem Lebedele Negre: ne facem griji cu privire la cele care au avut loc, nu la cele care ar fi putut avea loc dar n-au avut (...) Respectăm ceea ce s-a întâmplat, ignorând ceea ce s-ar fi putut întâmpla. (pag. 164)
20. Suntem demonstrabil aroganți cu privire la ceea ce credem că știm. Cu siguranță știm multe, dar avem o tendință naturală de a crede că știm ceva mai mult decât știm de fapt, suficient ceva mai mult pentru a întâmpina ocazional necazuri serioase. ( pag. 170)
21. Odată ce am produs o teorie, e puțin probabil să ne răzgândim, prin urmare cei care își dezvoltă teoriile cu întârziere se află într-o poziție mai bună. ( pag. 176)
22. Efectul negativ al reputației asupra predicției: cei care aveau o reputație mai bună au făcut predicții mai proaste decât cei fără nicio reputație. ( pag. 184)
23. Atribuim aleatorului succesele priceperii noastre și eșecurile evenimentelor exterioare pe care nu le putem controla. Ne simțim responsabili pentru lucrurile bune, dar nu și pentru cele rele. Asta ne face să credem că suntem mai buni decât alții, oricare ar fi lucrul de care ne-am ocupa. ( pag. 185)
24. Cu cât așteptați mai mult, cu atât e probabil să așteptați și mai mult. (pag. 193)
25. Modelul clasic al descoperirii este următorul: căutăm ceea ce știm și găsim ceva ce nu știam că există. (pag. 200)
26. Pentru a înțelege viitorul în așa fel încât să-l putem prezice, trebuie să recurgem la elemente din acest viitor. (pag. 206)
27. Nu pot ajunge niciodată să cunosc necunoscutul, de vreme ce, prin definiție, este necunoscut. Totuși pot să presupun întotdeauna cum mă va afecta, și ar trebui să-mi bazez deciziile pe asta. (pag. 246)
28. Suntem conduși de istorie, gândindu-ne tot timpul că noi suntem cei care conduc. (pag. 248)
29. Putem transforma aceste Lebede Negre în Lebede Gri reducându-le efectul-surpriză. O persoană conștientă de posibilitatea unor astfel de evenimente poate să facă parte din rândul celor care nu sunt fraieri. (pag. 249)
30. Antidotul meu pentru Lebedele Negre este tocmai să fiu nematerializat în gândire. Dar dincolo de a evita să fiu un fraier, această atitudine se impune asupra unui protocol privitor la modul de acțiune - nu la modul de gândire, ci la modul de a converti cunoașterea în acțiune și de a ne da seama care este cunoașterea valoroasă. (pag. 330)
31. Pierderea trenului este dureroasă doar dacă alergi după el! În mod similar, a nu te potrivi ideii de succes pe care alții îl așteaptă de la tine este ceva dureros doar dacă asta cauți. Dacă faceți asta prin propria alegere, vă situați deasupra luptelor competiționale și a scării sociale, nu în afara acestora (...) În termenii Lebedei Negre, asta înseamnă că vă expuneți improbabilului doar dacă îl lăsați să vă controleze. Controlați întotdeauna ceea ce faceți dumneavoastră; așadar, faceți-vă din asta un scop. (pag. 335)
Îmi pare rău dacă ați adormit citind aceste citate numeroase, însă acestea constituie conținutul simplificat al cărții la care mă voi întoarce cu drag pentru a rememora momentele lecturii. Sper ca și voi, după ce ați citit această frumusețe de carte, vă veți întoarce pentru a „savura” aceste amintiri, așa cum am făcut eu acum, scriind acest articol.
Comments