top of page

Susan Cain - Quiet: Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare (Recenzie)

  • Writer: Alexandra Popa-Stoican
    Alexandra Popa-Stoican
  • Sep 14, 2020
  • 9 min read

Informații despre carte:


Titlu: Quiet: Puterea introvertiților într-o lume asurzitoare/ Quiet: The Power of Introverts in a World That Can't Stop Talking (titlul original)

Autor: Susan Cain

Editura: Publica

Traducerea: Ianina Marinescu

Anul apariției: 2018

Nr. de pagini: 464

Descrierea cărții: Cel puțin o treime dintre persoanele pe care le cunoaștem sunt introvertite – preferă să asculte, în loc să vorbească; inovează și creează, dar nu le place să se autopromoveze; se descurcă mai bine să lucreze de unii singuri, decât în echipă. Introvertiților ca Rosa Parks, Chopin, dr. Seuss, Steve Wozniak le datorăm multe dintre marile contribuții la progresul societății.

În Quiet, Susan Cain susține că introvertiții sunt extrem de subapreciați și ne arată cât de mult avem de pierdut din această cauză. Ea schițează evoluția Idealului de Extravertire pe parcursul secolului XX și explorează modul în care a ajuns să pătrundă în cultura noastră. De asemenea prezintă introvertiți de succes, de la un personaj spiritual și plin de energie, care vorbește în public, apoi își reîncarcă bateriile în solitudine, la un agent de vânzări care bate toate recordurile și care recurge discret la forța întrebărilor. Cu argumente susținute cu pasiune, cu studii excelente și poveștile de neuitat ale unor oameni reali, Quiet are forța de a schimba pentru totdeauna modul în care îi percepem pe introvertiți și, la fel de important, modul în care se percep ei înșiși.

O carte importantă, care ar trebui să le dea curaj tuturor celor cărora li s-a spus vreodată: „Vorbește!”. - People

O examinare a psihicului uman. O carte interesantă, care are potențialul de a schimba vieți, de pe urma căreia sigur vor profita și introvertiții, și extravertiții. - Kirkus

Este o plăcere să citești această carte care îi va face pe introvertiți și pe extravertiți să se gândească de două ori la cele mai bune modalități prin care să fie ei înșiși și să interacționeze cu cei care au un tip diferit de personalitate. - Library Journal

(Sursa: Cărturești)

Recenzie:

Urmărind adesea discuțiile din cadrul conferințelor TED, mai ales cele ce abordează teme de interes pentru mine (psihologia), am dat peste un discurs ce m-a motivat să privesc altfel lumea înconjurătoare. Acest discurs aparține lui Susan Cain, o scriitoare americană, care evidențiază diferențele dintre persoane privind gradul lor de extraversiune și modurile în care acestea reacționează în diverse situații, surprinzând potențialul introvertiților. După ce am ascultat discursul și am rămas fascinată de argumentele prezentate, nu am putut decât să caut cartea scriitoarei în librării și să o citesc :).


Ce mi-a plăcut:

Cartea este una ușor de urmărit și interesantă. Numeroasele exemple prezentate de la personalități introvertite la studii realizate de specialiști, mi-au menținut curiozitatea de-a lungul întregii cărți și m-au determinat să nu mă desprind de ea până nu o termin. La acestea se adaugă experiențele personale ale scriitoarei care participă la diverse conferințe și workshop-uri legate de introversiune și dezvoltare personală. Întreaga carte „se învârte” în jurul ideii că introvertiții de cele mai multe ori nu suferă de vreun complex de inferioritate sau sunt timizi ci aceștia se simt doar mai solicitați în mediul social decât extrovertiții, fapt ce îi seacă de energie, de unde rezultă așa-zisa timiditate. Însă, dacă introvertiților le este respectată intimitatea, pot deveni chiar mai productivi, creativi și eficienți în activitățile lor decât extrovertiții. Fiind eu însumi o introvertită desăvârșită, această carte m-a ajutat să-mi conștientizez abilitățile și mi-a dat alternative cum să mă folosesc de ele în viața cotidiană fără să mă simt incomod sau extenuată.


Ce nu mi-a plăcut:

Chiar dacă ideile surprinse în carte sunt remarcabile, unele dintre ele nu sunt reprezentative mentalității românești, studiile de specialitate prezentate fiind realizate pe cetățeni americani care au alte condiții și modalități de muncă și învățare decât noi. Cu toate acestea, cartea merită citită cuvânt cu cuvând deoarece evidențiază psihologia umană în profunzime.

Citate reprezentative (pentru mine):


1. În ziua de azi, facem loc numai unei arii foarte înguste de stiluri de personalitate. Ni se spune că pentru a excela trebuie să fim curajoși și că pentru a fi fericiți trebuie să fim sociabili. Credem că suntem o națiune de extravertiți, ceea ce înseamnă că am pierdut din vedere cine suntem cu adevărat. (pag. 18)


2. Este de înțeles că majoritatea introvertiților se ascund chiar și de ei înșiși. Trăim având un sistem de valori pe care eu îl numesc Idealul de Extravertire- credința omniprezentă că sinele ideal este sociabil, de tip alfa, și că se simte confortabil în lumina reflectoarelor [...] Ne place să credem că punem preț pe individualitate, dar mult prea des admirăm un singur tip de individ: cel care se simte confortabil „ieșind în față”. (pag. 19)


3. Introvertirea - alături de caracteristici foarte apropiate de aceasta, precum sensibilitatea, seriozitatea și timiditatea - este acum o trăsătură de personalitate de mâna a doua, aflată undeva între dezamăgire și patologie. Introvertiții care trăiesc conform Idealului de Extravertire sunt asemenea femeilor într-o lume a bărbaților, desconsiderați din cauza unei trăsături care provine din esența a ceea ce sunt. Extravertirea este un stil de personalitate deosebit de atrăgător, dar am transformat-o într-un standard opresiv la care cei mai mulți dintre noi simțim că trebuie să ne conformăm. (pag. 19-20)


4. Dacă ești introvertit, mai știi și că prejudecata împotriva tăcerii poate duce la suferințe psihice profunde. (pag. 22)


5. Termenii „introvertit” și „extravertit” sunt elemente de bază, centrale, ale personalității. Introvertiții sunt atrași către lumea interioară a gândurilor și trăirilor, afirma Jung, extravertiții, de existența exterioară legată de oameni și activități. Introvertiții se concentrează pe sensul pe care îl dau ei evenimentelor din jur; extravertiții se avântă în miezul evenimentelor. Introvertiții își încarcă bateriile în singurătate; extravertiții simt nevoia să și le încarce atunci când nu socializează suficient. (pag. 28)


6. Timiditatea este teama de dezaprobare sau umilire socială, în vreme ce introvertirea reprezintă preferința pentru medii care nu stimulează în mod excesiv. În mod firesc, timiditatea este dureroasă; introvertirea, nu. (pag. 30)


7. În cultul caracterului, eul ideal era serios, disciplinat și onest. Ceea ce conta nu era neapărat impresia pe care cineva o făcea în public, ci cum anume se comporta în viața particulară [...] Dar atunci când au îmbrățișat Cultul personalității, americanii au început să se concentreze pe cum anume îi percepeau ceilalți. Au fost captivați de oameni îndrăzneți și amuzanți (pag. 42)


8. La începuturile Cultului personalității eram zoriți să ne dezvoltăm o personalitate extravertită din motive sincer egoiste: ca modalitate de a lăsa în umbră restul lumii, într-o societate nou creată, competitivă și în care ne lovim de necunoscuți. Însă în zilele noastre avem tendința de a crede că devenind mai extravertiți nu doar că ne aduce mai mult succes, dar ne face și să fim mai buni. (pag. 70)


9. Nu e nevoie de personalități zdrobitoare pentru a transforma companiile, ci de lideri care să construiască instituțiile pe care le conduc, nu să-și satisfacă propriul ego. (pag. 88)


10. Introvertiții sunt deosebit de buni în a conduce persoane cu inițiativă. Datorită înclinației lor de a-i asculta pe ceilalți și a lipsei de interes în a domina în relațiile sociale, este mai probabil ca introvertiții să fie deschiși la sugestii pe care să le aplice [...] Dar prin abilitatea lor naturală de a-i inspira pe ceilalți, liderii extravertiți se pricep mai bine să obțină rezulatate de la angajații mai pasivi. (pag. 91)

11. Introvertiții preferă să lucreze independent, iar singurătatea poate fi un catalizator al inovației. (pag. 115)


12. Am ajuns să valorizăm transparența și să dărâmăm zidurile - nu doar on-line, ci și la propriu. Nu am reușit să înțelegem că ceea ce funcționa în cazul computerului, interacțiunile relativ anonime de pe internet, s-ar putea să nu funcționeze față în față, încărcate politic și zgomotoase, ale unui birou de tip open space. (pag. 121)


13. Dacă dorești să fii mai bun în ceea ce faci, tu trebuie să fii cel care face prima mișcare. (pag. 125)


14. Psihologii oferă trei explicații pentru eșecul brainstormingului de grup. Prima este delăsarea socială: într-un grup, unii indivizi tind să stea degeaba și să-i lase pe ceilalți să facă toată treaba. A doua este blocarea fluxului: doar o singură persoană poate vorbi sau avea o idee, în timp ce ceilalți membrii ai grupului sunt obligați să rămână pasivi. Iar a treia este teama de evaluare, adică teama de a nu fi considerat prost de către ceilalți [...] grupurile sunt asemenea substanțelor care alterează conștiința. (pag. 136-139)


15. Reactivitatea ridicată sau scăzută tindea să corespundă introvertirii și extravertirii [...] [Responsabilă cu reactivitatea creierului este amigdala - creierul emoțional, parte a sistemului limbic] Amigdala servește drept panou de comandă al creierului, primind informație de la simțuri, semnalizând apoi în restul creierului și către sistemul nervos cum să răspundă. (pag. 151-153)


16. Vrem ca libertatea să ne modeleze destinul. Vrem să ne păstrăm aspectele avantajoase ale temperamentelor noastre și să le îmbunătățim sau chiar să scăpăm de cele care nu ne plac, cum ar fi frica de a vorbi în public. Pe lângă temperamentul nostru înnăscut, dincolo de norocul experienței unei copilării fericite, vrem să credem că - adulți fiind - ne putem modela pe noi înșine și putem face ca viața noastră să fie așa cum ne-o dorim. Putem oare? (pag. 170)


17. Ne putem dezvolta personalitatea, dar numai până la un punct. Temperamentul nostru înnăscut ne influențează, indiferent de viața pe care o ducem. [...] Și cu toate astea, avem liber arbitru și îl putem folosi pentru a ne modela personalitățile [...] Putem denumi asta teoria „elasticității” personalității. Suntem ca niște elastice neîntinse. Ne putem întinde, însă cu o limită. (pag. 174-175)


18. Ființele umane caută nivelul potrivit de stimulare: nici prea mult, nici prea puțin. Stimularea reprezintă dimensiunea impulsului care vine către noi din lumea exterioară [...] Extravertiții preferă mai multă stimulare decât introvertiții [...] La baza acestor diferențe s-ar putea să stea o structură cerebrală numită sistemul reticular activator ascendent (SRAA) [...] [care] reglează echilibrul dintre supraexcitație și subexcitație, controlând cantitatea de stimuli senzoriali care ajunge la creier [...] Introvertiții au canale larg deschise ceea ce-i face să fie asaltați de stimuli și supraexcitați, iar extravertiții au canale mai strâmte, ceea ce îi înclină spre subexcitație. (pag. 180-181)


19. Poți să-ți organizezi viața la „niveluri optime de excitație” [denumite de autoare locuri plăcute] [...] Și procedând astfel, te simți mai energic și mai plin de viață decât înainte [...] Să înțelegi care este locul tău plăcut îți poate crește satisfacția în fiecare arie a vieții tale. (pag. 184-185)


20. Jena [...] este o emoție morală. Ea arată umilință, modestie și dorința de a evita agresiunea și de a face pace. Nu este vorba despre a izola persoana care se simte rușinată, ci de a uni oamenii. (pag. 209)


21. Extravertiții sunt mai înclinați să fie foarte sensibili la recompensă, cei introvertiți sunt înclinați să acorde atenție semnalelor de avertizare [datorită canalelor dopaminei - substanța recompensei - care sunt mai active la extravertiți decât la introvertiți] [...] Mare parte a comportamentului social și de autodistrugere provine de la persoanele care își amplifică emoțiile pozitive [cauzate de dopamină] [...] Activarea sistemului dopaminei ne poate face să ignorăm semnale de avertizare de care ar trebui să ținem seamă. (pag. 229-233)


22. Fluxul e o stare optimă în care te simți total implicat în activitate [...] nu ești nici plictisit, nici agitat și nu te întrebi nimic despre problemele pe care le ai ca introvertit. Pentru a ajunge la starea de flux, e nevoie să urmezi o activitate de dragul ei, nu pentru recompensa pe care ți-o oferă. (pag. 248)


23. Rămâi fidel naturii tale. Dacă îți place să faci lucrurile într-o manieră lentă și constantă, nu te lăsa grăbit de ceilalți. Dacă îți plac profunzimile, nu te forța să cauți platitudinile. Dacă preferi să faci câte un lucru pe rând, nu mai multe lucruri deodată, nu ceda. A rămâne relativ rece în fața recompensei îți oferă puterea incalculabilă de a face lucrurile în felul tău. Ține de tine să te folosești cât mai bine de această independență. (pag. 249)


24. Introvertiții sunt capabili să se comporte ca extravertiții de dragul activității pe care o consideră importantă, al oamenilor la care țin sau al altor lucruri pe care le consideră importante. (pag. 296)


25. Tot așa cum femeile și bărbații au modalități diferite de rezolvare a conflictelor, la fel au introvertiții și extravertiții; studiile arată că primii tind să evite conflictele, iar cei din urmă le rezolvă prin „confruntare”, simțindu-se confortabil în manifestarea dezacordului când dau cărțile pe față și chiar când se ceartă. (pag. 325)


26. Dacă dorești ca și copilul tău să învețe aceste lucruri [să fie sociabil], nu-i spune că e „timid”: va avea încredere în eticheta ta și-și va trăi agitația ca pe o trăsătură stabilă, nu ca pe o trăire pe care o poate controla. De asemenea, el știe foarte bine că e „timid” e un cuvânt negativ în societatea noastră. Mai presus de toate, nu îl face să-i fie rușine pentru timiditatea sa. [...] Vă puteți învăța copilul strategii simple de socializare care să-l ajute să treacă peste momentele inconfortabile. Încurajați-l să se arate încrezător, chiar dacă nu se simte așa. Trei reguli simple care ajută mult: să zâmbească, să stea drept, și să mențină contactul vizual. (pag. 350-353)

27. Acolo unde ne împiedicăm, acolo se află comorile noastre. (pag. 372)

Înainte de a citi cartea, vă recomand să urmăriți prezentarea scriitoarei Susan Cain din cadrul conferinței TED în legătură cu subiectul principal al cărții! :) (click aici!)


imagine: 1







Comments


  • Facebook
  • Instagram

CUminte

alepopa2012@gmail.com

Cluj-Napoca, Cluj,  Romania

Articolele postate pe acest website sunt proprietatea autoarei (Alexandra Popa-Stoican) și nu pot fi folosite, comercializate sau postate de o terță parte fără acordul și permisiunea proprietarului de drept.

 

All the posts on this website are property of Alexandra Popa-Stoican.

© 2021 Alexandra Popa-Stoican

 

 


Trimite-mi mesaj!

*Având în vedere că sunt doar studentă, nu ofer consiliere specializată!

Mesajul a fost trimis cu succes!

bottom of page