Despre somn și importanța sa pentru activitatea creierului

Somnul este considerat de specialiști o stare alternantă de conștiență, naturală, reversibilă, indusă spontan prin care contactul cu mediul înconjurător se reduce semnificativ.

Curiozități despre somn:

- Gândim în timpul visării, însă raționamentele diferă de cele din starea de veghe

- Putem forma amintiri în vis

- Somnul nu trebuie considerat o stare pasivă în totalitate (oamenii pot visa că se deplasează)

- Păstrăm legătura cu mediul înconjurător și în timpul somnului

😴 Fazele somnului

Înregistrarea somnului se face prin electroencefalogramă (EEG) care înregistrează schimbările undelor cerebrale asociate cu activitatea cerebrală spontană și cu mișcările oculare din timpul somnului, înregistrându-se fluctuațiile rapide ale potențialului electric mediu al neuronilor aflați sub electrod.

S-a constatat existența pattern-urilor când o persoană închide ochii și se relaxează (8-12Hz/s) denumite unde alfa (starea de veghe).

Fazele somului:

– SOMNUL Non-REM (NREM)

· Prima fază a somnului: undele cerebrale devin mai puțin regulate și scad în amplitudine

· Faza a doua a somnului: apar niște pusee - scurte răspunsuri ritmice de 12-16 Hz - și de o creștere și o scădere bruscă și ocazională a amplitudinii întregii EEG (complexul K)

· Faza a treia și a patra: apar unde lente (1-2 Hz), denumite unde delta. O persoană poate fi trezită din aceste două stadii ale somnului de cele mai multe ori doar prin intermediul lucrurilor personale, zgomotele impersonale sunt ușor de ignorat. Stadiul 3 e atins atunci când există 20-50% unde delta iar Stadiul 4 când acestea depășesc 50%.

– SOMNUL REM

· Faza a cincea: mișcări oculare rapide pronunțate, EEG devine foarte activă (aprox. după o oră de somn)

Aceste stadii alternează pe tot timpul nopții, începând cu stadiile NREM și parcurge mai multe cicluri. Stadiile profunde predomină în prima parte a nopții, somnul REM în a doua parte. Aceste tipare se schimbă odată cu vârsta. Pornește de la 50% REM la bebeluși, 20-25% până la 5 ani, iar apoi la vârste înaintate scade cu 18%, vârstnicii petrecând foarte puțin în stadiile 3 și 4 (insomnie naturală).

😴 REM vs NREM

În timpul somnului REM apar mișcările oculare frecvente iar rata cardiacă și metabolismul creierului cresc considerabil față de starea de veghe spre diferență de NREM când metabolismul creierului scade cu 25-30%. În timpul somnului REM creierul e izolat de canalele senzoriale și motorii iar corpul e aproape paralizat. Visele REM sunt vii, ilogice și pline de încărcătură emoțională pe când cele din NREM sunt legate de activități din viața reală a persoanelor.

😴 Ce spun cercetătorii?

Modelul lui Dale Edgar și William Dement (1993), sugerează prezența a două procese opuse care determină adormirea și trezirea și anume, tendința homeostatică și procesul de alertare circadiană.

- Tendința homeostatică: proces fiziologic activat pentru obținerea cantității de somn necesară unui nivel de vigilență stabil și viteză de reacție.

- Alertarea circadiană: procesul din creier care ne face să atingem un maxim de energie într-un anumit moment al zilei, controlat de ceasul biologic. Ceasul biologic controlează o serie de schimbări psihologice și fiziologice – ritmul perioadelor de activare și de energie maximă – ritmul circadian (se repetă la 24h). Este afectat de expunerea la lumină – lumina facilitează reducerea melatoninei din creier (hormonul somnului).

😴 Despre tulburările de somn

Tulburarea de somn presupune prezența accentuată a stării de somnolență și funcționarea inadecvată din timpul zilei datorate incapacității de a adormi și de a avea un somn odihnitor.

Tulburări de somn:

- Privarea de somn

- Insomnia: nemulțumirea față de cantitatea sau calitatea somnului datorită unor probleme

- Narcolepsia: atacuri recurente, irezistibile de somnolență, persoanele putând adormi oricând (intră direct în REM).

- Apnee: respirația persoanei se poate opri în somn fie datorită absenței semnalului creierului spre diafragmă pentru declanșarea reflexului respirator, fie datorită relaxării mușchiului gâtului care închide parțial traheea și determină plămânii la efort suplimentar care duce la colapsul traheei.

Bibliografie:

Atkinson, R. L., Atkinson, R. C., Smith, E. E., & Bem, D. J. (2002). Introducere în psihologie. Editura Tehnică.

Edgar, D. M., Dement, W. C., & Fuller, C. A. (1993). Effect of SCN lesions on sleep in squirrel monkeys: evidence for opponent processes in sleep-wake regulation. Journal of Neuroscience, 13(3), 1065-1079.

Imagini: 1 2 3 4 5