Motivație și voință - Cum ne ajută acestea să ne atingem obiectivele?

Alexandra Popa-Stoican
Aug 21, 2020
4 min read

Updated: Aug 22, 2020

De această dată am hotărât să aduc în discuție două procese psihice deseori asociate, însă în esență, distincte, ce joacă un rol semnificativ în activitățile cotidiene.

Ce este motivația? Ce este voința?

MOTIVAȚIA este procesul psihic reglator ce cuprinde totalitatea factorilor ce declanșează activitatea individului, o orientează către anumite scopuri și o susține energetic.

VOINȚA este procesul psihic reglator care constă în calacitatea de a acționa în vederea realizării unui scop conștient stabilit, prin depășirea unor obstacole interioare sau exterioare.

(Psihologie. Manual pentru clasa a X-a. - coord. Adrian Neculau, Ed. Polirom, 2005)

Cum se declanșează acțiunile noastre și ce le determină?

În primul rând, avem de a face cu apariția unor trebuințe - necesități înnăscute sau dobândite ale individului.

Trebuințele sau necesitățile umane sunt analizate de psihologul american Abraham Maslow (1908-1970) care pune bazele teoriei Ierarhiei necesităților umane, realizând o amplă ierarhizare a acestora.

În urma conștientizării trebuințelor, acestea se transformă în dorințe, determinând implicit apariția intențiilor responsabile pentru declanșarea acțiunii, pe fondul excitării centrilor nervoși corespunzători.

Într-un caz utopic, acțiunea potrivită este întreprinsă fără probleme, dorința este împlinită iar trebuința este satisfăcută. Din păcate, de cele mai multe ori, procesul nu este atât de simplu, datorită prezenței obstacolelor.

Ce sunt obstacolele, cum le facem față și cum ducem o acțiune la bun sfârșit?

Prin obstacol înțelegem acea confruntare între posibilitățile individului și condițiile obiective ale acțiunii. Posibilitățile individului sunt infinite și sunt determinate de prezența altor necesități ale acestuia ce doresc a fi satisfăcute în același timp, furnizând mii și mii de motive ce orientează energia psihică și fizică a omului spre alte scopuri. În acest fel, întreprinderea și finalizarea unei acțiuni concrete este un proces anevoios și necesită obligatoriu efort voluntar.

Efortul voluntar este un element esențial al desfășurării activității, prin mobilizarea și direcționarea resurselor fizice, cognitive și afective ale individului spre acțiunea intreprinsă în vederea atingerii obiectivelor. În urma intervenției efortului voluntar, individul reușește să analizeze toate motivele și să formuleze o hotărâre în privința modalității de gestionare a acțiunii necesare împlinirii dorinței inițiale.

Așadar, cheia succesului este mobilizarea efortului voluntar.

Calitățile voinței. Cum putem utiliza efortul voluntar în avantajul nostru?

Este cunoscut faptul că actul voinței este unul dobândit de-a lungul vieții și modelat în funcție de procesul educațional întreprins încă din copilărie, dar si de caracterul individului și el consolidat în urma experientelor din timpul vieții.

Calitățile voinței sunt:

Puterea voinței se referă la capacitatea de mobilizare a resurselor fizice și mai ales psihice, ale omului pentru a putea depăși obstacolele apărute. Pentru a spori puterea voinței este necesară stabilirea valorii scopului urmărit, dar și a obstacolelor depășite în trecut. La polul opus al puterii stă slăbiciunea caracterizată prin incapacitatea individului de a-și mobiliza resursele în vederea atingerii scopurilor, de a lua hotărâri și de a-și respecta promisiune. Atât pentru prosperitatea vieții psihice cât și sociale este de dorit evitarea slăbiciunii în vederea recunoașterii individului de către ceilalți drept o persoană de încrederea și serioasă fapt ce sporește și stima de sine.
Perseverența este o calitate ce se vrea a fi asimilată cât mai repede de către copii pentru a avea performanțe școlare, în vederea acomodării pentru sarcinile profesionale ulterioare și se referă la menținerea efortului voluntar pe întreaga durată a activității întreprinse. Însă, de cele mai multe ori, socoteala de acasă nu este aceeași cu cea din târg iar majoritatea ne putem identifica cu elevul fie încăpățânat, fie delăsător care nu avea întotdeauna cele mai bune rezultate. Din acest exemplu, rezultă faptul că încăpățânarea și delăsarea nu sunt tocmai folositoare în viața de zi cu zi și ar trebui să le evităm cât mai mult cu putință.
Independența presupune capacitatea individului de a lua o hotărâre pe cont propriu și de a-și asuma faptele bazate pe această hotărâre. Oamenii independenți sunt apreciați și respectați în societate fiind adeseori considerați pragmatici și fermi în conduită. Opusul acestei calități este sugestibilitatea care este vizibilă în momentul în care o persoană nu este în stare să ia o decizie de una singură și se bazează întotdeauna pe sprijinul celorlalți.
Promptitudinea este o altă calitate a voinței care constă în rapiditatea cu care individul adoptă o hotărâre și trece la fapte. Asemenea omului independent, omul prompt va fi considerat de încredere și un membru valoros al unei echipe, spre deosebire de omul nehotărât care analizează o situatie un timp mult prea îndelungat. Astfel, tergiversarea sau nehotărârea trebuie să fie cât mai puțin prezentă în conduita omui cotidian, plasat într-un mediu dinamic în care deciziile rapide pot face diferența.

Închei prin menționarea faptului că atât stăpânirea de sine (rezistența față de micile tentații zilnice), fermitatea în decizii și conduită, consecvența în activitățile desfășurate și competența de a lucra în mod organizat sunt calități importante ce vizează direct atât voința cât și motivația. Consider că fiecare trebuie să se simtă obligat să-și analizeze aceste capacități și să-și determine hibele în vederea îmbunătățirii atât a calității vieții sociale, psihice și fizice, cât și a muncii.